
David Malkin a fost un artist versatil a cărui carieră a evoluat de la sculptura clasică la pictura abstractă vibrantă. Născut la Ackerman într-o familie de comercianți cu produse de artă, a început să sculpteze la paisprezece ani înainte de a studia la Praga. Viața sa timpurie a fost marcată de activismul sionist și de serviciul în armata română, ducându-l în cele din urmă în Palestina Mandatorie în 1934. În Ierusalim și Haifa, s-a stabilit ca portretist al elitei culturale ebraice, creând busturi ale unor figuri precum Uri Zvi Greenberg și Chana Rovina.
Al Doilea Război Mondial a servit ca un punct de cotitură profund pentru Malkin. După ce a slujit în Brigada Evreiască a Armatei Britanice, s-a stabilit la Florența, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase în 1945. Cufundat în avangarda italiană postbelică, s-a împrietenit cu maeștri precum Giacomo Manzù și Carlo Carrà. Perioada sa florentină a fost marcată de o recunoaștere semnificativă, inclusiv premii de la Academie și expoziții de mare anvergură la Palazzo Strozzi, în timp ce a împins granițele realismului sculptural spre abstractizare.
În 1955, Malkin s-a mutat la Paris, unde a trecut de la sculptură la pictură. Studiind la Academia Grande Chaumière, a început să experimenteze materiale atipice - hârtie japoneză, catifea și carton ondulat - creând lucrări la scară mică, de culoare și textură intense. În anii 1960 și 70, arta sa a luat o întorsătură sumbră; a produs cicluri puternice dedicate victimelor Holocaustului și pogromurilor, caracterizate prin compoziții saturate care seamănă cu măști tragice și misterioase.
Ultimele decenii ale lui Malkin au fost o sărbătoare a luminii și a formei. Opera sa s-a mutat de la tonurile pastelate slabe ale anilor 1980 la o ultimă perioadă de abstractizare explozivă și vibrantă inspirată de peisajele din Corsica. Până la moartea sa, în 2002, David Malkin a creat un limbaj estetic singular care a transformat alfabetul ebraic și memoria istorică evreiască într-o viziune universală a culorii și a luminii. Astăzi, moștenirea sa este păstrată în marile centre culturale evreiești și colecții private din Europa și Israel.